Betonul (din franceză béton) este un amestec de pietriș, ciment și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă folosită în construcții.
Apariția betonului modern, ca si material de construcții, se datoreaza inventatorului cimentului Portland, Joseph Aspdin in 1824, care a realizat un amestec de calcar si argilă, produsul rezultat fiind apoi macinat si denumit ciment Portland, numit după pietrele de înaltă calitate extrase la Portland, Anglia.
Numeroase studii efectuate asupra materialelor utilizate in construcția piramidelor egiptene au evidențiat faptul că pentru cimentarea blocurilor imense de piatra a fost folosit un liant avînd compoziția asemanatoare betonului.
De asemenea constructorii romani fabricau betonul amestecând cenușa vulcanică cu var si apă de mare, obtinând un mortar in care adăugau rocă vulcanică. Acest material a fost folosit în realizarea mai multor construcții spectaculoase din perioada Imperiului Roman.
Rețeta romană a durat o perioada așa de mare de timp datorită reacțiilor de întărire cu apa de mare. În loc de ciment Portland, betonul roman avea în compoziția sa un amestec de cenușă vulcanică și var pentru legarea fragmentelor de rocă.
Apa de mare este secretul din spatele structurii de rezistență a Panteonului și Colosseumului. Betonul modern – folosit în orice, de la drumuri la clădiri la poduri – se poate descompune în doar 50 de ani. Dar la mai bine de o mie de ani după ce Imperiul Roman de Vest s-a prăbușit în praf, structurile sale din beton sunt încă în picioare.
Cenușa vulcanică este denumirea dată particulelor cu dimensiuni foarte mici (< 2 mm) de cenusă sau praf rezultate in urma unei erupții vulcanice.
Numeroase studii arată că ejecțiile vulcanice au fost folosite pentru prima dată ” într-un proiect de rezistență” de către constructorii mayasi, în realizarea unei piramide în stâncă cunoscută sub numele de „Structura Campana” .Principalele materiale utilizate în realizarea acestei structuri ar fi piatra, pământul si roca expulzată de vulcan „TEFRA”.
Secretul rețetei betonului a fost ascuns pana in 1756 când britanicul John Smeaton a folosit o formulă asemănătoare cu cea utilizată de romani cu secole în urmă.